Press "Enter" to skip to content

Marathon 7500 Elită 2016

Hai să zic și eu două vorbe (notă la final: văd că au ieșit mai mult de două) despre Marathon 7500.

Concursul are două probe: Elită (90km cu +7500m) și Hobby (45km cu +3700m), iar fiecare probă se aleargă în echipă de doi. Cum planurile mele nu s-au potrivit mai deloc anul acesta și îmi doream încă un maraton, ochisem proba Hobby. Am încercat vreo două săptămâni să găsesc coechipier, fără succes însă. Apropiindu-se deadline-ul pentru înscrieri, am sunat și la un anunț de căutare coechipier pentru tura lungă, fără vreun plan anume. Am vorbit cu Alexandru Vlad care mi-a făcut o impresie foarte bună din prima și care m-a convins că avem șanse de a termina proba lungă. Și așa ne-am înscris în penultima zi de înscrieri. Ne-am întâlnit apoi pentru un antrenament în care ne-am dat seama că, deși comunicăm bine, concursul ăsta presupune și multă logistică și strategie. Iar până la concurs am rezolvat și aceste probleme.
Iar pe 15 iulie la ora 6 am luat startul. Obiectivul era doar să terminăm, iar strategia asumată de la început a fost să alergăm cât mai puțin și să ne bazăm pe un mers constant pentru a conserva cât mai multă energie pentru partea a doua a cursei. Am fost surprins că mai nimeni nu a avut strategia asta de la început, iar la start s-a plecat foarte tare, noi rămânând singuri foarte repede. Am mers în ritmul nostru și am trecut prin primele puncte de control (pe care le-am făcut varză în postările de pe Fb): PC1 – Cab. Cuibul Dorului, PC2 – Poiana Stânii, PC3 – Piatra Arsă, PC4 – intrare Jepii Mici. La PC4 ne-am dat seama că ritmul nostru este totuși prea lent și riscăm să nu ajungem in PC6 în timpul limită și să fim opriți din concurs. Așa că am urcat Jepii Mici într-un ritm ușor mai susținut până la PC5 – Cab. Babele, iar coborârea până la PC6 – Peștera am alergat-o serios, ajungând cu vreo 17 minute înainte de timpul limită. După o pauză de alimentare și hidratare am plecat din nou în ritm lejer spre vârful Omu. De aici timpii de control se relaxau și ne permiteau un ritm mai lejer. Am ajuns și la PC7 – vf. Omu unde am mâncat sănătos și am plecat pe valea Cerbului spre Bușteni. După câteva rătăceli din cauza ceții, am reușit să rămânem pe potecă și să coborâm decent. Ar trebui să menționez că eu sunt un foarte prost coborâtor, motiv pentru care am pierdut ca echipă mai mult timp pe tot parcursul concursului, Alex fiind un coborâtor extraordinar. Undeva aproape de Gura Diham am avut primul moment în care am simțit oboseala. Mi s-a părut destul de bizar deoarece eram pe coborâre. Am ajuns și la PC8 – Gura Diham pe la 8 și un pic și am făcut o pauză mai lungă. Am decis să ne grupăm cu alte două echipe și să continuăm împreună. Am mâncat bine, m-am odihnit vreo 45 de minute și am decis să continuu deși voluntarii îmi ziceau că arăt cam palid și poate ar fi bine să mă opresc. Alex era hotărât să continue și singur, indiferent de decizia mea. Am urcat până în PC9 – La Prepeleac în vreo 2 ore jumate, ceea ce eu consider un ritm foarte bun ținând cont de oboseala acumulată și de faptul că am urcat pe întuneric. După Poiana Izvoarelor au început să mă frământe două chestii: sus se auzea vânt foarte puternic, iar, foarte aproape de Prepeleac am întrat în ceață deasă. Mersul la frontală pe ceață e groaznic: nu vezi decât alb. Așa că, ajuns la Prepeleac am decis că sunt prea obosit să plec pe un traseu periculos. Poate dacă era vreme mai bună aș fi încercat, poate, într-o stare fizică mai bună aș fi mers și în condiții meteo nefavorabile, însă cocktailul de vreme cu oboseală mi-a pus capac. Alex a insistat să continue împreună cu altă echipă, iar eu am rămas cu voluntarii din PC9 care mi-au dat un izopren și un loc le ei în cort. Am dormit foarte bine și nu mi-a fost deloc frig, deși nu am avut sac de dormit. A doua zi am aflat că, din cauza vântului extrem de pe Bucșoiu, proba de Hobby a fost deviată prin Mălăiești, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că am luat o decizie bună. Alex a ajuns cu bine a doua oară la Omu chiar și în acele condiții și a continuat cursa, terminând în sub 34 de ore. Ca distanță am parcurs împreună 57km și am urcat 5000m, însă, ca timp, am parcurs împreună un pic peste 17 ore, ceea ce spune mult despre cât de grea este ultima parte a concursului. Finishul lui este cu atât mai meritat cu cât a parcurs cea mai dificilă bucată a traseului (urcarea pe Bucșoiu) în condiții de noapte și vreme extremă.

Din punctul meu de vedere, am făcut o greșeală când m-am hotărât să particip cu pregătirea și experiența pe care o aveam. Pe de altă parte, participarea asta m-a făcut să înțeleg pe repede-înainte ce înseamnă un astfel de concurs și am acumulat foarte multă experiență. Așa că nu îl consider chiar un eșec. În cazul în care mă decid să particip la anul – și trebuie să recunosc că mă tentează foarte mult – știu că trebuie multă pregătire specifică: antrenamente lungi, antrenamente de noapte, antrenamente pe vreme rea și, foarte important, toate antrenamentele în Bucegi. Ca idee, eu credeam ca pot veni și aborda urcările ăstea cu experiența alergării unor munți mai ușori combinată cu experiența de hiking din munți grei, însă, nu, nu se poate așa. Sunt urcări și coborâri tehnice, grele și lungi care trebuie exersate cel puțin o dată fiecare și cel puțin înlănțuite mai multe în câteva antrenamente. Acestea vor fi temele de gândire pentru anul viitor înainte de a lua o decizie. Multă lume cu care am vorbit în tabăra de bază nu era la prima încercare, de mulți am auzit că au trecut chiar prin mai multe abandonuri, așa că poate, poate mai încerc o dată în 2017.

La final, vreau să transmit felicitări, păreri de rău și mulțumiri lui Alex, mulțumiri lui Fabi care nea urmărit pe traseu și ne-a ajutat cu alimentarea, echipamentul și susținerea morală, mulțumiri voluntarilor de la Prepeleac care m-au primit la ei în cort și care m-au tratat excelent și felicitări organizatorilor pentru o organizare foarte bună. Ah, și tuturor finisherilor, felicitări: nimeni dintre noi, cei ce nu am participat sau am abandonat, nu poate înțelege ce înseamnă ceea ce ați realizat.

Data 15 Iulie 2016
Tip concurs trail
Distanță  90km
Diferență de nivel pozitivă 7500m
Bib  131
Timp  DNF – abandon
Track Strava

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Google Analytics care, la rândul său, folosește cookies. Continuând să folosiți acest site vă dați implicit acordul pentru folosirea acestor cookies. Mai multe detalii aici / This site uses Google Analytics which, in turn, uses cookies. By continuing to browse this website, you implicitly accept the use of these cookies. Find out more about this here